#Echipade10: Raluca

Pentru că acest an este unul cu totul special pentru Ateliere fără Frontiere(AFF), vrem să-l sărbătorim cum se cuvine. 10 ani este o vârstă importantă pentru noi, iar omul este și va fi întotdeauna în centrul tuturor proiectelor noastre. #Echipade10 este numele sub care vom publica o serie de articole prin care vrem să îi cunoașteți pe oamenii care fac ca lucrurile să se întâmple în AFF.   

A venit momentul să facem cunoștință cu Raluca Popescu cea care coordonează o parte din proiectele Ateliere fără Frontiere. 

_MG_1089.jpg

Ea se ocupă de platforma de educație digitală – Educlick, prin care donăm calculatoare școlilor din medii defavorizate, dar și altor instituții. Ea îi găsește pe beneficiari: școli, instituții, ONG-uri care au nevoie de donații IT; se ocupă de organizarea concursului prin care sunt donate calculatoarele și ține legătura cu jurirul și cu beneficiarii, acestea fiind doar o parte dintre activitățile pe care le face.

A venit în organizație în vara lui 2013, pe 25 iunie.  

 

La momentul interviului, Raluca spunea că i-ar plăcea să vină primăvara mai repede, ca să poată deschide geamul de la birou.  Mereu i s-a părut că aici, dimineața devreme, miroase așa cum miroasea când era copil și se ducea la țară.

Locul în care muncește este important pentru că de el se leagă amintirile cu oamenii dragi ei. În plus, îi place reacția persoanelor când le explică unde lucreză.

Lucru care îmi ia ceva timp, dar oamenii mereu ramân surprinsi si impresionati ca asa ceva se face în România.

În tot timpul petrecut la AFF a strâns câteva momente frumoase. Unul dintre ele este șantierul de solidaritate din Târgu Jiu. Șantierele de solidaritate sunt un alt proiect al asociației, prin care persoanele excluse social – angajații în inserție socio-profesională se implică, alături de voluntari și comunitate, în reconstruirea unui spațiu. Printre altele, la Târgu Jiu au construit  un teren de joacă de la 0.

A mai fost încă un moment de care își aduce amite, „în care umblam de nebuni prin 2 mai cu o hartă în mână”. Raluca se referă la o „vânătoare de comori” într-un teambuilding, când a trebuit să urmărească indiciile scrise pe niște cartonașe ascunse în tot felul de locuri. De exemplu, în casele unor necunoscuți.

O muncă în relația cu ea însăși pe care Raluca o face în prezent este încercarea de a nu se amăgi singură.

Daca nu te amagesti singur, nu poti avea nici dezamagiri.

Odată, și-a enervat un coleg atât de tare încât acesta a răspuns cu o strategie bine pusă la punct.

A pus ca alarma pe vreo sase telefoane melodia lui Daniel Powter – Bad Day (pe atunci ma enerva la culme). Dupa care, le-a ascuns în cele mai ciudate locuri din birou. Pe unul l-a ascuns într-o imprimanta. Au sunat asa toata ziua.

În urma celor povestite, Raluca crede că se pricepe foarte bine să enerveze lumea. Dar noi știm că glumește și că face cele mai frumoase diplome. Recunoaște în schimb că nu prea știe să învețe din greșeli.